În ziua în care am plecat să căutăm soarele Mi-am atârnat visele-n cui Și hainele-n ramuri, Mi-am ancorat în ape dulci picioarele Și buzele-am lipit de nori ca niște geamuri. De unde știu cărarea ce duce la el, M-ai întrebat zâmbind de-a mea copilarie. Ascultă-mi corpul tremurând ca un violoncel, Ți-am spus, ia un sărut și scrie! Apoi închide ochii și vei vedea Cum drumul ca o carte se deschide Când pielea mea miroase ca pielea ta Și palmele-ți vor fi tot mai toride. E anevoie drumul ce duce la lumină Când te sfiești să stai cu rădăcinile-n noroi, Dar nu te teme că ai avea vreo vină! Totu-i permis în dragoste și în război. Vino, să mergem înapoi în ziua-n care Am cautat iubirea prin locuri neștiute, De care ne vorbesc poveștile nemuritoare Și-n care ploile așteptau, neîncepute.
